By Pe Fata 
În Uniunea Europeană, taxele aplicate produselor considerate dăunătoare, precum țigările, alcoolul și combustibilul, reprezintă o sursă semnificativă de venit pentru bugetele statelor membre. Aceste impozite, denumite adesea „taxe comportamentale”, nu au doar rolul de a descuraja consumul, ci și de a asigura finanțarea sistemelor sociale.
Însă, aceste măsuri nu sunt lipsite de controverse. Pe de o parte, ele pot fi evitate destul de ușor în spațiul european, unde libertatea de circulație permite cetățenilor să cumpere aceste produse din țări cu accize mai mici. Pe de altă parte, eficacitatea lor în reducerea consumului rămâne subiect de dezbatere.
Exemplul Suediei: control strict asupra alcoolului
Suedia este un caz extrem, unde statul deține un monopol asupra vânzării de alcool prin rețeaua Systembolaget. Magazinele sunt puține, programul de funcționare este restrictiv, iar prețurile sunt foarte mari datorită taxelor ridicate. Scopul este clar: să limiteze accesul la băuturi alcoolice. Însă, această abordare strictă nu elimină complet consumul, ci îl face doar mai costisitor.
Impactul asupra finanțelor publice
Veniturile din taxele pe vicii reprezintă o parte semnificativă din bugetele multor țări europene. În Bulgaria, de exemplu, accizele și taxele de mediu constituie aproape 10% din bugetul național. Însă, pe măsură ce obiceiurile nesănătoase scad în rândul populației, și veniturile din aceste impozite se diminuează.
Tinerii europeni fumează și consumă alcool mai puțin decât generațiile anterioare, iar tendința de renunțare la mașinile cu motor termic va reduce și veniturile din taxele pe carburanți. Acest lucru pune autoritățile în fața unei dileme: cum să compenseze pierderile bugetare cauzate de obiceiuri mai sănătoase?
Viitorul taxelor pe „păcate”
Guvernele europene caută noi surse de impozitare pentru a compensa scăderea veniturilor. Printre opțiunile luate în considerare se numără taxe suplimentare pe produsele zaharoase sau chiar pe carnea de vită, din cauza emisiilor de metan asociate creșterii animalelor. Deja, Uniunea Europeană a introdus taxe pe materialele plastice nereciclate și explorează posibilitatea de a impune accize și pe produsele alternative pentru fumat, precum vapeurile.
Însă, orice nouă taxă riscă să fie privită cu scepticism de către cetățeni, mai ales dacă aceasta afectează disproporționat persoanele cu venituri mici. Protestele din Franța din 2018, declanșate de creșterile la carburanți, sunt un exemplu clar al rezistenței publice față de astfel de măsuri.
Concluzie
Taxele pe vicii rămân un instrument controversat, dar util pentru guverne. Pe termen scurt, ele aduc venituri importante, dar pe termen lung, eficiența lor este limitată. Odată cu schimbarea obiceiurilor consumatorilor, autoritățile vor fi nevoite să găsească alte metode de a-și susține bugetele – fără a supăra contribuabilii.