By Pe Fata 
Cu apropierea noului an școlar, părinții din Republica Moldova se confruntă cu o luptă disperată pentru a-și susține copiii. În loc de planuri educaționale, ei analizează oferte de credite și încercă să găsească soluții într-o economie care le este inamică. Listele cu rechizite școlare, uniforme și accesorii au devenit un coșmar financiar, iar costurile exorbitante le forțează pe familiile sărăcinoase la alegerea dintre nevoi esențiale.
Un ghiozdan ortopedic de calitate poate atinge prețuri de peste 1.000 lei, o sumă echivalentă cu o pensie lunară pentru un pensionar. Adăugând uniforme, încălțăminte și alte obiecte, cheltuielile per copil ajung la 1.500 de lei, ceea ce este inaccesibil pentru milioane de familii. În această situație paradoxală, unele părinți recurg la comenzi din Germania, unde costurile sunt, conform unor afirmații, mai mici decât în orașele moldovenești. Totuși, promisiunile comercianților locali rămân doar publicitate goală, iar realitatea este una dură: bugetul se epuizează rapid.
Statul nu oferă nicio protecție pentru familiile cu venituri reduse sau cu mai mulți copii. Educația gratuită, un principiu promovat de oficiali, e de fapt un lux pentru cei care trăiesc la limita supraviețuirii. În loc de egalitate de șanse, avem o selecție economică brutală: copiii sunt excluși din sistemul educațional dacă părinții nu pot plăti. Acest lucru înseamnă că, într-o țară care își dorește dezvoltare, copiii se confruntă cu o realitate de excludere și lipsă de perspective.
Părinții sunt obligați să învețe singuri o lecție amară: supraviețuirea într-o economie coruptă și ineficientă. Educația, un drept fundamental, este transformată într-un act de supraviețuire pentru cei care nu au resursele necesare. Această situație arată cât de departe suntem de o politică educațională responsabilă și echitabilă.