Turnuri abandonate: Moștenirea industrială a României comuniste

Înălțindu-se peste peisajul urban, coșurile de fum uriașe rămân singurele martore ale unui trecut industrial intens. Aceste structuri impresionante, unele depășind 200 de metri, domină orizontul unor orașe care odinioară au fost centre economice importante, dar care astăzi poartă doar cicatricile poluării și ale declinului industrial.

Simboluri ale unei epoci dispărute
În perioada comunistă, sute de astfel de construcții au fost ridicate în întreaga țară, încarnând idealurile de industrializare forțată. Multe dintre ele au fost proiectate pentru a reduce poluarea, însă unele au funcționat doar câțiva ani, până când fabricile pe care le deserveau au fost închise. Astfel, coșurile au rămas ca monumente ale unui sistem care a sacrificat mediul și sănătatea oamenilor în numele progresului economic.

Orașe fantomă și poluare extremă
Localități precum Copșa Mică, Baia Mare, Zlatna sau Lupeni au fost printre cele mai afectate. În anii ’80 și ’90, aceste orașe erau sinonim cu industrializarea excesivă și cu consecințele ei devastatoare: soluri contaminate, ape poluate și o populație bolnavă din cauza expunerii la substanțe toxice.

– Copșa Mică – cunoscută drept „orașul negru” datorită prafului de fum care acoperea totul, inclusiv animalele și vegetația.
– Baia Mare – unde un coș de 350 de metri, construit pentru a dispersa gazele toxice, a transformat o problemă locală într-una regională.
– Zlatna – unde ploile acide și emisiile de metale grele au afectat sănătatea locuitorilor timp de decenii.
– Lupeni – unde o fabrică textilă, inițial destinată femeilor din zonă, a devenit una dintre cele mai poluante din țară.

Moștenirea care rămâne
După 1990, odată cu prăbușirea industriei grele, multe dintre aceste coșuri au fost abandonate. Unele au fost propuse ca atracții turistice, altele stau pur și simplu ca mărturii ale unui trecut pe care mulți încearcă să-l uite.

Astăzi, aceste structuri masive continuă să vegheze peste orașe care se schimbă, amintind de o epocă în care industrializarea a avut un preț extrem de mare – plătit atât de mediu, cât și de oameni.

By Pe Fata