By Pe Fata 
În primele luni de mandat, președintele Nicușor Dan a evidențiat o abordare constantă în sprijinul Ucrainei și în colaborarea cu partenerii euroatlantici. Cu toate acestea, unii observatori apreciază că ar putea manifesta mai multă prezență și influență pe scena internațională.
Deși unele voci critice, printre care reprezentanți ai opoziției, au susținut că România ar fi marginalizată în deciziile importante privind regiunea, experții subliniază că țara noastră rămâne activă și implicată în procesele europene și transatlantice. Este menționat faptul că România nu poate fi comparată din punct de vedere diplomatic cu puteri regionale precum Franța sau Germania, dar are un rol recunoscut și un cuvânt de spus în problemele strategice, inclusiv în dosarul ucrainean.
Un aspect discutat este stilul președintelui, caracterizat de prudență și lipsa unor inițiative spectaculoase în relațiile externe. Unii comentatori remarcă că, deși nu este un specialist în politică externă, Nicușor Dan a păstrat o poziție coerentă și previzibilă, aliniată la interesele naționale și la valorile occidentale.
În ciuda așteptărilor unor comentatori și a unei părți a publicului, este considerat prea devreme pentru a trage concluzii definitive despre impactul său în politica externă. Mulți sugerează că președintele are încă de învățat și de construit în domeniul diplomatic, având în vedere că anterior s-a concentrat pe probleme interne și pe activism civic.
În concluzie, primii pași ai lui Nicușor Dan în politica externă sunt văzuți ca fiind corecți, dar modesta sa prezență publică și lipsa unor gesturi puternice pe plan internațional îi atrag critici din mai multe părți. Pe termen lung, se așteaptă ca el să își consolideze poziția și să devină un actor mai vizibil în dialogul regional și european.